Ce am învățat la curs a fost că treaba părintelui e să-și regleze propriile emoții ca să-și poata îmbunătăți funcția parentala - de a ghida copilul și de a-i oferi sentimentul de siguranță. M-a ajutat tare asta în relația cu propriul adolescent!

Părinte

Am invatat sa ascult activ copiii, sa le constientizez emotiile, sa le identific si sa apelez la ajutorul persoanelor de specialitate. Simt ca sunt echipata cu destule intrumente pentru a-i intelege mai bine si pentru a-i ajuta pe adolescenti dar si pentru a-mi imbunatati relatiile atat cu copiii cat si cu parintii.

Profesor

Am înțeles că si eu trebuie si am nevoie sa găsesc modalități prin care sa ma incarc emoțional, sa îmi dau timp si sa renunț uneori la a oferi celorlalti, pentru a fi bine cu mine, ca apoi să pot fi bine pentru adolescentul meu

Părinte

Ar putea fi util să se discute mai mult despre conceptele importante: anxietate, depresie pentru a fi siguri că și cei care nu sunt specialialiști în sănătate mintală cunosc și înțeleg aceste concepte și nu le subestimează, dar și modul în care să abordeze elevii, pentru a nu le înrăutăți starea (de exemplu, să-i judece, să nu îi invalideze emoțional) și să fie suportivi, empatici)

Profesor

Un sfat pe care mi l-au dat lectorii și cu care rămân este nu consider ca un adolescent nu mai are nevoie sau are mai putina nevoie de parinti. Ci are altfel de nevoi.

Părinte

După curs, una dintre activitățile pe care le-am realizat cu copiii la clasă a fost ,,A spune nu” - deoarece unul dintre factorii ce destabilizează sănătatea mintală pleacă de la faptul că dorim să facem pe plac tuturor celor din jur, fără ca adolescenții să realizeze cauza. Am adus în discuție alegerile din viața de zi cu zi, pentru care sunt nevoiți să ia decizii în consecință. Fiecare și-a spus părerea și după am dezbătut cele mai importante dintre ele, deși nu prea găseau soluții la problemele aduse în discuție (cum discutăm cu o fată/un baiat, pentru prima dată sau cum să discut cu părinții ceva fără să mă certe - probleme reale).
Am luat o pauză și ne-am jucat ,,să facem invers decât auzim” (stăm la start și pornim la stop), după care am reluat problema, la care ușor, ușor am găsit diverse soluții. Atunci au înțeles și copiii în cauză cât de important este să își spună propriul punct de vedere și să îl susțină cu argumente, dar și să vadă lucrurile dintr-un alt unghi.

Profesor

Mi a plăcut faptul ca ati spus ca daca copilul e supărat ( din cauza lui evident) și el nu va face nimic, noi ca părinți trebuie sa facem primul pas deoarece asta însemna cu adevărat iubirea.

Părinte